Deficiențele de atenție și concentrare, slăbirea capacităților mentale, a puterii de judecată și a motivației sunt probleme care se află de câteva zeci de ani în atenția cercetătorilor din lumea occidentală. În ultima vreme aceste afecțiuni au început să fie observate și la mulți dintre copiii și tinerii din țara noastră.
Cartea „Efectele micului ecran asupra minții copilului”, autori: Vergiliu Gheorghe, Nicoleta Criveanu, Andrei Drăgulinescu, apărută în Editura Prodromos, este primul semnal de alarmă, prima analiză temeinică a fenomenului în cauză. Conform autorilor citați, pe parcursul vizionării TV activitatea corticală este grav afectată astfel:
După numai 2 min. de vizionare, indiferent de conținutul programului de televiziune urmărit, traseele electroencefalografice capătă o configurație nouă – similară celor din timpul hipnozei sau a visului; undele cerebrale își reduc frecvența, trecând din starea beta, specifică stării de activism mental, în starea predominant alfa și teta. Astfel, creierul se deprinde cu starea de pasivitate mentală; emisfera cerebrală dreaptă este stimulată maladiv, limitându-și activitatea la o receptare intensivă, dar pasivă a imaginilor; mesajele sunt trimise direct în subconștient, fără a fi analizate, controlate; emisfera stângă, sediul centrilor vorbirii, scrisului și gândirii critice își diminuează extrem de mult activitatea, scăzând și gradul de conștientizare; se diminuează imaginația creativă; copiii sunt lipsiți de liniștea și răgazul necesare dezvoltării mecanismelor limbajului intern și ale gândirii reflexive; corpul calos – puntea de legătură dintre cele 2 emisfere – își întrerupe parțial activitatea de asigurare a comunicării interemisferice; Ca urmare scade nivelul de inteligență și performanțele intelectuale; cortexul prefrontal – sediul centrilor executivi ai creierului, a tuturor proceselor mentale superioare se află într-o stare maladivă pe toată perioada vizionării.
Printre problemele pe care le întâmpină persoanele cu vătămări ale ariilor prefrontale, probleme întâlnite tot mai des azi la victimele culturii TV, se pot enumera: incapacitatea de concentrare a atenției, tendința de a fi legat de stimul, de a fi foarte ușor distras de orice stimul exterior; incapacitatea de a-și controla comportamentul. Orice impuls interior se manifestă rapid în comportament, fără ca persoana să fie capabilă să inhibe manifestarea acelui act; probleme în exprimare, în organizarea ideilor și în conceptualizare, sărăcie verbală, stereotipii verbale; incapacitatea de a se motiva în realizarea unei activități, de a-și susține motivația până la definitivarea acesteia; alterarea flexibilității mentale, a judecății, a discernământului și a prevederii, pierderea inițiativei, slăbirea creativității și a curiozității și afectarea capacității decizionale; apare o exacerbare a comportamentului instinctiv – agresivitate, erotism, bulimie.
Cele câteva ceasuri petrecute zilnic de copii în fața televizorului și a calculatorului, încă din primii ani de viață, vor influența definitoriu modul în care creierul va răspunde pe viitor la provocările lumii reale, modul în care va procesa informația. Emisfera stângă a creierului, a cărei activitate este inhibată când privim la televizor, nu se dezvoltă normal, și va duce la deficiențe în ceea ce privește gândirea logică și analitică, în vorbire, în construirea frazei, în scris și citit – procese desfășurate în ariile acestei emisfere. Acestea sunt doar câteva din motivele pentru care Academia Americană de Pediatrie, recomandă ca până la 2 ani copiii să nu fie lăsați să se uite la televizor, iar după această vârstă, pe toată perioada vârstei școlare, să li se limiteze timpul vizionării (cumulat televizor, video sau calculator) la una, cel mult două ore pe zi. Unii autori opinează ca măcar până la 5-6 ani când se încheie prima perioadă esențială în dezvoltarea creierului, copiii să fie ținuți departe de televizor și de calculator.
Profesor în Cabinetul de asistenţă psihopedagogică, Otilia Zoican
